Fibromul uterin

Fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa tumora benigna ce se dezvolta in stratul muscular al uterului. Este intalnit cel mai frecvent la femeile de varsta reproductiva. Este diagnosticat in majoritatea cazurilor la femeile cu varste cuprinse intre 35 si 45 ani, in aproximativ 40% din cazuri.

In ciuda numeroaselor teorii, cauzele raman in continuare incomplet cunoscute. Se pare ca aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala existand la mai multe femei din aceeasi familie, evolutia acestora fiind in stransa legatura cu statusul hormonal al pacientei.

Fibromul apare de obicei la femeile cu obezitate, hipertensiune arteriala, mastoza fibrochistica, hiperplazia endometriala si cancerul de endometru.

in majoritatea cazurilor exista mai mulţi noduli fibromatosi la nivelul uterului, dimensiunile acestora variind de la caţiva milimetrii pana la dimensiuni impresionante (cat o sarcina la termen). Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibrom uterin nu prezinta nici un semn clinic de boala.

Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezinta la medicul ginecolog sunt:

  • sangerari menstruale abundente, cu cheaguri;
  • sangerari intermenstruale;
  • durere la nivelul abdomenului inferior;
  • senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente;
  • senzaţia de balonare abdominala, de presiune rectala;

De obicei, fibroamele uterine cresc lent si sunt asimptomatice cu exceptia sarcinii si premenopauzei (dezechilibru hormonal) cand evoluţia lor se modifica: apar complicatiile.

Dupa menopauza, de obicei fibroamele uterine involueaza spontan; o parte dintre acestea pot sa evolueze in continuare punand probleme de diagnostic diferential mai ales cu cancerul uterului.

Diagnosticul fibromului uterin se face printr-un examen ginecologic, asociat cu o ecografie.

Investigatiile paraclinice au un rol important.

Ecografia, cu sonda vaginala, detine un rol diagnostic important, in evaluarea fibromului – numar, dimensiuni, localizare si a eventualei patologii asociate, avand un rol important in decizia terapeutica.
      In functie de caz mai pot fi folosite: chiuretajul uterin hemostatic/ biopsic, histeroscopia, PAP.

 

Tratament

Medicul ginecolog  are mai multe opţiuni de tratament al femeilor cu fibrom uterin:

  • tratamentul medicamentos;
  • excizia chirurgicala a nodulilor fibromatosi- miomectomie;
  • histerectomie subtotala sau totala;

Tratmentul medicamentos se adreseaza preponderent pacientelor cu fibroame uterine de mici dimensiuni, simptomatice.

Tehnicile de distrugere intrauterina a nodulilor fibromatosi prin mioliza laparoscopica sau prin embolizare a arterei uterine, sunt o optiune justificata doar la un numar mic de paciente.

Extirparea nodulilor fibromatosi la pacientele ce vor sa-si pastreze capacitatea de reproducere se poate realiza pe cale histeroscopica, laparoscopica, pe cale vaginala sau abdominala.

Calea de abord depinde de localizarea nodulilor fibromatosi si de numarul acestora. Abordarea histeroscopica, laparoscopica sau vaginala reprezinta pentru pacienta cea mai buna alegere, necesitand spitalizare pe o perioada scurta 2-3 zile si recuperare rapida a pacientei.

Indepartarea uterului transformat tumoral de catre fibroame se poate realiza prin abordare minim invaziva pentru pacienta pe cale vaginala sau laparoscopica, sau, in cazul uterelor de mari dimensiuni, pe cale  abdominala.

Fibromul si sarcina

Fibromul poate impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, crescand riscul de avort spontan si face putin probabil succesul fertilizarii in vitro.

 Extirparea chirugicala a fibromului prin miomectomie, este singurul tratament care ar putea creste sansa unei sarcini.

Datorita faptului ca fibromul poate recidiva, sarcina este indicata cat mai curand posibil dupa miomectomie.

Peste jumatate din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate raman insarcinate.

 

Dr. Zisu Andrei Nicolae

Medic Specialist Obstetrica-Ginecologie

Spital Euromaterna Constanta

Inapoi la Articole si publicatii