Transfuzia

Istoric

Transfuziile de sange au o istorie foarte veche (pana in 1918 nu putem vorbi cu adevarat de transfuzie; e ceva ce putem numi "donare de sange"): ele sunt mentionate in istoria Egiptului antic si in Tratatul de anatomie a lui Herophilus. In secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat un asemenea tratament. De cele mai multe ori, sangele utilizat era de origine animala.

In 1492, Papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumand celule vii de sange de trei ori pe zi. Sangele provenea de la 3 baieti de 10 ani. In scurt timp, baietii au murit, fiind urmati de Papa.

In 1616, William Harvey, un medic englez, incepe a vorbi la lectiile sale despre circulatia sangelui. In 1628, el isi face publica descoperirea. Aceasta dovedea ca sangele are rolul de a transporta ceva, dar inca nu se stia exact ce anume.

Pe 15 iunie 1667, Jean Baptiste Denis, un medic francez, foarte cunoscut la vremea sa, medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea, este primul care injecteaza, fiind bine documentat, sangele de animal unui om. El injecteaza sangele unui miel unui baiat de 15 ani care avea febra foarte ridicata. Operatiunea lui Baptiste a reusit, dar acesta, crezand ca tratamentul il slabeste pe baiat, i-a injectat 9 uncii (300 grame) de sange arterial de miel. Pacientul s-a vindecat definitiv.

In 1668, Jean Baptiste Denis, prin 2 transfuzii cu sange de vitel, il trateaza pe Antoine Mauroy, un pacient care suferea de unele tulburari mintale. Mai apoi, acesta avea simptome cunoscute astazi sub numele de alergie. Denis a decis sa faca o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind atacat in instanta de vaduva lui Mauroy, medicul francez a declarat ca transfuzia nu a avut loc din cauza ca nu a putut gasi vena, dupa care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Chatelet a decis ca de acum incolo tranfuziile de sange sa fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. In 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la experimentele pe animale si interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.

In 1788 s-a dovedit ca un caine slabit de o pierdere de sange are nevoie de o transfuzie pentru a fi reanimat. S-a spus ca acelasi lucru este valabil si pentru oameni. In acest an s-a descoperit proprietatea sangelui de a transporta oxigenul indispensabil pentru viata.

In 1818 au loc primele transfuzii de la om la om. Sangele de animale nu mai este utilizat din cauza numarului mare de decese. Cu sangele uman se obtin mai multe rezultate frumoase, dar medicii acelei epoci continua sa ignore existenta grupelor de sange.

Transfuzia

Este o metoda de tratament biologic, care consta in administrarea de sange si preparate sau derivate din sange. Cum este deseori cazul in medicina, raportul dintre beneficii si transfuzia de sange necesita o examinare atenta . Astazi, decizia de efectuare a transfuziei nu se poate baza numai pe concentratia de hemoglobina sau valoarea hematocritului. Intr-o anumita situatie clinica, toleranta la anemie va depinde de abilitatea pacientului de a-si regla mecanismele de compensare, in conformitate cu nevoile metabolice.

Trebuie insa permanent avut in vedere ca mentinerea volumului circulator are o importanta deosebit de mare. Scaderea cu mai mult de 30% a volumului circulator este mult mai periculoasa decit anemia severa (Hb < 7g % ).

Daca acum cativa ani se indica transfuzia de singe la valori ale Hb < 7g% sau a Ht < 30% (declansatorul universal al transfuziei), astazi aceste reguli s-au schimbat in sensul ca in multe situatii nu mai este recomandata efectuarea transfuziei bazandu-ne numai pe valorile Hb si hematocritului. In absenta unui declansator universal al transfuziei, decizia de efectuare a transfuziei la un pacient cu o concentratie a hemoglobinei intre 7,0 si 10,0 g/dl depinde in principal de judecata clinica.

De asemenea, se acorda o importanta crescuta tratamentului cu eritropoietina mai ales in starile de anemie cronica, recuperarii sangelui pierdut intraoperator si autotransfuziei.

Sangele si componentele sale

Sangele este un fluid care se gaseste in spatiul intravascular si reprezinta 8% din greutatea corporala. Cantitatea de sange din corp depinde de greutatea persoanei, dar in general un adult de 70 de kg are aproximativ 5 l de sange.

Sangele este compus dintr-un element lichid, plasma, si celule sau elemente figurate. Mai mult de jumatate din volumul total al sangelui este reprezentata de plasma. Plasma contine proteine, carbohidrati, aminoacizi, lipide, si saruri minerale.

Elementele figurate sau celulele sanguine includ:

  • eritrocitele sau hematiile(celule sangvine rosii),
  • leucocitele (celule sangvine albe),
  • plachetele sau trombocitele.

Aceste elemente figurate sunt suspendate in plasma.


Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din sange si au functia de a transporta oxigen. Oxigenul transportat este aderent la hemoglobina, o proteina care contine fier.

Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic de celule sangvine rosii din corp. Un hematocrit de 45 inseamna ca la fiecare 100 ml de sange exista 45 ml de celule rosii si 55 ml de plasma. Hematocritul mediu este de 45 ± 7 pentru barbati si 42 ± 5 pentru femei.

Leucocitele sunt mai putine de 700 de ori decat hematiile, cea mai importanta functie a acestora este distrugerea elementelor straine. Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, ofera imunitate fata de bolile infectioase.

A treia clasa de elemente este formata din trombocite (plachete), care sunt cele mai mici elemente figurate multi autori considerindu-le fragmente de celule. Plachetele sunt esentiale pentru coagularea sangelui.

Grupele sanguine si Factorul Rh

Tipul sanguin al unei persoane este dependent de ereditate si este determinat de tipul de antigen prezent in membranele celulelor rosii sanguine (hematiilor). Un antigen este o substanta care determina formarea de anticorpi.

Antigenii A, B si Rh sunt cei mai importanti antigeni cand este vorba de transfuzii sanguine. Tipurile de sange sunt denumite dupa antigenii prezenti in membrana hematiilor.

Tip sanguin Antigen Pot dona catre Pot primi de la
A A A, AB A, O
B B B, AB B, O
AB A, B AB O, A, B, AB
O Nici unul A, B, AB, O O


Persoanele cu grupa O si Rh negativ sunt donatori universali deoarece, in situatii de urgenta, sangele lor poate fi transfuzat oricarei persoane.

Cei cu grupa AB sunt primitori universali, deoarece pot primi sange de la majoritatea donatorilor cu orice alta grupa sanguina.

Antigenul Rh este fie pozitiv (prezent), fie negativ (absent) din membrana hematiei (85% din populatie are Rh pozitiv si 15 % Rh negativ). Este indicat ca pacientiilor sa li se transfuzeze sange cu acelasi factor Rh.

Antigenul Rh are o importanta deosebita in timpul sarcinii mai ales in cazul mamelor cu factor Rh negativ si sot cu factor Rh pozitiv. In aceasta situatie pot sa survina izoimunizari foarte periculoase pentru fat mai ales daca mama este la a 2-a sarcina sau a beneficiat de intreruperi de sarcini prin chiuretaj uterin


Tratamentul transfuzional este necesar pentru a trata sangerarile severe care apar in timpul sau dupa o operatie, nastere sau dupa un accident grav.

Asemanator altor metode de tratament, transfuzia de sange trebuie recomandata doar atunci cand este esentiala pentru pacient. Doctorul curant va fi consiliat de catre medicii A.T.I. din cadrul Unitatii de Transfuzii Sanguine pentru selectionarea celui mai potrivit tip de produs, precum si a cantitatii necesare. Astfel, produsele de sange sunt prescrise numai acelor pacienti pentru care nu exista o alternativa terapeutica si numai dupa ce acestia au fost informati in legatura cu avantajele, precum si riscurile terapiei transfuzionale.

De asemenea, este important ca pacientul sa primeasca exact tipul de sange adecvat lui. In acest sens, in cadrul Unitatii de Transfuzie Sanguina se efectueaza in conformitate cu normele in vigoare  protocolul de teste pretransfuzionale,  o gama completa de teste pentru identificarea grupului sanguin

Transfuzia poate fi asociata cu un “transplant” de celule. Astfel, pentru a reduce la minim riscul incompatibilitatii se efectueaza determinarea grupei sanguine in sistemul ABO si Rh(D) si probe de compatibilitate pacient-sange de transfuzat, folosindu-se mai multe tehnici complementare.

Ca orice alt medicament, poate avea urmatoarele reactii adverse: mastodinie, "spotting" (sangerare intermenstruala), greata, migrene.


Lavinia Bilea

Asistent Medical Principal

Spital Euromaterna Constanta

Inapoi la Articole si publicatii