Displazia de dezvoltare a soldului este caracterizata prin dezvoltarea anormala a elementelor acestei articulatii, fiindu-i caracteristica instabilitatea soldului. Capul femurului (osul coapsei) nu se fixeaza in siguranta la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul). In mod normal, aceasta cavitate trebuie sa fie ca o cupa adanca. In soldul displazic, cavitatea este aproape plata, ca “o farfurie” , ceea ce-i permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara cavitatii.
In soldul displazic, capul femural se gaseste in articulatie.
In luxatia constituita, capul femural iese din articulatia coxo-femurala (articulatia soldului), aceasta putand fi prezenta la nastere (adevarata luxatie congenitala de sold sau luxatia teratologica, care este foarte rara) sau poate sa apara ca urmare a evolutiei unei displazii de dezvoltare a soldului netratata sau incorect tratata.
Displazia luxanta poate afecta unul sau ambele solduri, mai frecvent soldul stang. Incidenta malformatiei luxante a soldului, in Romania, este de 1 la 1000 de nou-nascuti.
Factorii de risc pentru aparitia displaziei de dezvoltare a soldului:
- sexul feminin al nou-nascutului (risc de 6 ori mai mare comparativ cu sexul masculin)
- prezentatia pelvina si alte prezentatii dificile (transversa)
- oligoamnios (lichid amniotic in cantitate mica) – prin limitarea miscarilor fetale, pozitii vicioase ale membrelor inferioare
- frecventa mai mare la primul nou-nascut (uter mai putin plastic), gemelaritatea
- greutate mare la nastere (spatiu insuficient in uter)
- antecedente familiale de luxatie congenitala de sold
- zona geografica si etnia (Europa si tarile nordice, frecvente mai mari comparativ cu Africa Centrala, India, China)
- varsta mamei peste 35 ani
- deformatii ale picioarelor, genunchilor si ale membrelor inferioare, torticolisul la nou-nascut se pot asocia cu displazia de dezvoltare a soldului
- pozitii vicioase dupa nastere (obiceiul de a infasa strans nou-nascutul, de la umeri pana la nivelul picioarelor)
Diagnosticul se stabileste prin ecografia de sold, care permite evaluarea corecta a structurilor anatomice ale articulatiei soldului, inclusiv elementele cartilaginoase, ce nu pot fi vizualizate cu raze X (radiografie) la varsta mica (0-3 luni). Este o metoda neinvaziva, neiradianta (spre deosebire de radiografie); nu necesita sedarea copilului . Copiii cu displazie vor fi indrumati catre medicul de chirurgie ortopedie pediatrica.
Prognosticul depinde de cat de timpuriu se pune diagnosticul si se incepe tratamentul. Daca se incepe tratamentul in faza de displazie luxanta, prognosticul este foarte bun. Pentru luxatia diagnosticata si tratata inainte de mers, prognosticul ramane bun si foarte bun. Cand diagnosticul se pune dupa ce copilul a inceput sa mearga, prognosticul ramane variabil, fiind legat de varsta la care se incepe tratamentul, de felul acestuia, de complicatiile care pot aparea.
Diagnosticul si tratamentul precoce pentru displazia de sold constituie profilaxia luxatiei de dezvoltare a soldului.
Ideal ar fi de efectuat ecografie de sold in primele 4 saptamani de viata, la toti copiii.
medic primar pediatru
