M-am cunoscut cu sotul meu in anul 1999, iar in 2007 ne-am casatorit si atunci am luat decizia de a face dovada dragostei noastre prin aducerea pe lume a unui copil. Din pacate, aceasta minune intarzia sa apara.

Din 2007 pana in 2011, am efectuat numeroase vizite la mai multi doctori fara nici un rezultat sau macar un diagnostic convingator.

In anul 2011 am avut norocul de a afla despre domnul doctor Fawaz Chazli. O fosta colega de munca mi l-a recomandat ca fiind un medic foarte bun. Nu am ezitat si mi-am facut o programare la dansul.

In comparatie cu ceilalti medici care m-au consultat, domnul doctor a fost singurul cu adevarat preocupat de depistarea cauzei infertilitatii mele. Dupa o serie de analize amanuntite si interventii chirurgicale (laparoscopie, histerosalpinografie si histeroscopie) a fost primul care a ajuns la concluzia ca infertilitatea mea se datora trompelor infundate. Domnul doctor mi-a spus ca singura cale de a putea face copii este Fertilizarea in Vitro.

La recomandarea unei prietene care a avut succes intr-o clinica din Turcia, am luat hotararea de a efectua fertilizarea acolo, in 2013. Din pacate, nu s-a dovedit a fi un succes si pentru mine.

Desi acesta experienta nu a avut un final fericit, nu am renuntat sa lupt pentru implinirea visului de a deveni mama.

Dupa o pauza de 1 an de zile, timp in care m-am documentat si am cerut parerile mai multor cunostinte, m-am programat pentru o noua fertilizare in vitro, de data aceasta la o clinica din tara. Din acest moment toate lucrurile au inceput sa se desfasoare, parca prin minune, in favoarea noastra. Pe data de 3 martie am inceput tratamentul hormonal, pe 14 martie mi-au fost recoltate ovulele, pe 20 martie s-a efectuat embriotransferul si pe data de 30 martie am aflat ca sunt insarcinata in urma analizelor de sange.

Am stiut de la bun inceput ca vreau sa nasc in Euromaterna, in primul rand, datorita sentimentului de siguranta pe care mi-l ofera spitalul, alaturi de o echipa foarte bine pregatita de medici si asistenti medicali.

Inca de la inceputul sarcinii au fost probleme pe care domnul doctor Fawaz le-a rezolvat de fiecare data, incepand cu 5 saptamani de sarcina. In primul trimestru de sarcina am avut foarte multe sangerari, iar din trimestrul 2 a fost necesara efectuarea unui cerclaj si ulterior, montarea unui pesar pentru o mai mare siguranta.

Nu a durat prea mult si colul a cedat datorita presiunii si m-am internat in Euromaterna in saptamana 25 cu contractii. Si de data aceasta, echipa din Euromaterna, alaturi de domnul doctor s-au dovedit inca o data a fi foarte profesionisti, reusind sa-mi potoleasca contractiile, pana in saptamana 26 de sarcina. Ei au fost mobilizati si pregatiti pentru nastere inca din saptamana 25 de sarcina.

In data de 1 septembrie, la ora 02:00 dimineata, au inceput niste dureri insuportabile si mi-am dat seama in acel moment ca voi naste. Eu ma aflam deja in sala de nasteri de 3 zile, timp in care am fost monitorizata in permanenta si nu am fost lasata singura nici un moment. Echipa s-a mobilizat si a asteptat sa se rupa apa. Neintamplandu-se acest lucru, nu am mai putut astepta si am cerut sa mi se efectueze operatia de cezariana.

Operatia a decurs fara probleme si la ora 7:35 dimineata i-am nascut pe minunatii mei baieti, Iulian-Stefan si George-Alexandru, cantarind 850 respectiv 800 de grame. In timpul operatiei am vazut in sala foarte multe persoane care isi dadeau toata silinta ca aceasta nastere sa fie un succes.

Cand m-am trezit din anestezie m-am simtit cu adevarat implinita si nu am crezut nici un moment ca nu o sa fie bine si ca nu o sa plec acasa impreuna cu copiii mei.

Baietii mei au primit tot tratamentul necesar unor copii nascuti prematur si au stat in incubator pentru a se putea dezvolta la fel cum s-ar fi dezvoltat in pantecul meu. Nu a fost nici o diferenta, pentru ca au fost tratati cu aceeasi dragoste cu care i-as fi tratat si eu. In fiecare zi ma duceam si-i vizitam si imi pregateau cate o surpriza de fiecare data. Ma bucuram pentru fiecare pas marunt care pentru mine insa era urias. Putin cu putin, pas cu pas si cu priceperea echipei de neonatologie din Euromaterna, am reusit sa-mi strang puiutii in brate. Nu mi-am pierdut optimismul nici o secunda si le-am oferit doar zambete si voie buna micutilor mei, pentru a nu ingreuna eforturile pe care le faceau medicii.

O veste foarte buna a fost faptul ca zilele de spitalizare pentru prematuri nu se mai platesc in Euromaterna. Astfel, am scutit o suma mare de bani, iar acest lucru a fost un real ajutor pentru noi.

Vreau sa le multumesc din suflet echipei din Euromaterna, domnului doctor Chazli Fawaz si familiei mele care m-a sustinut, m-a incurajat si mi-au dat putere sa cred ca totul va fi bine. Inclusiv ei au avut incredere in echipa Euromaterna.