Calcul ovulație

Povestea pacientei Ancuța Ș.

Salutare tuturor. Lupta pentru a ne strânge visul în brațe a început acum vreo 7ani. Dintotdeauna m-am visat să fiu mamă, întotdeauna copii mi-au transmis o stare de bine. Veneam după o perioadă stresantă și eu și soțul, lucru care ne-a afectat relația, am început să dăm la o parte viața de cuplu și să ne axăm pe cariere, total greșit. La rugămintea mea, am reușit să-l conving și pe C. să încercăm să avem un bebeluș, doar că lucrurile nu s-au întâmplat. Ajunsesem în fiecare lună să mi se pără că sunt însărcinată lucru care mă frustra din ce în ce mai mult. Când în sfârșit am văzut o liniuță slabă pe testul de sarcină, mi s-a spulberat visul întrucât a rezultat a fi biochimica, simțeam că organismul meu face numai ce vrea el. Am început să mă documentez pe ascuns, am intrat pe diverse grupuri, am vizitat foarte mulți medici ginecologi, toți îmi spuneau că sunt perfect sănătoasă, să încerc să elimin stresul și bebe va apărea. Acest lucru nu s-a întâmplat deși mi-am schimbat jobul, ajunsesem să nu mai avem deloc viață de cuplu deoarece toată rutina concepției unui copil ne exaspera pe amândoi. După mulți ani pierduți, analize peste analize, tratamente peste tratamente, m-am hotărât să merg mai departe cu FIV, nu mai aveam răbdarea necesară să încercăm o stimulare cu inseminare, să mai continuăm investigarea problemelor care ar putea duce la infertilitate. Așa am ajuns la Euromaterna, prin intermediul programului INFANT. Am început tratamentul de îmbunătățire ale ovulelor, moment în care organismul a luat-o razna, începusem să ovulez în zilele 7-8 ale CM-ului, un ovar plecase la plimbare, totul parcă era împotriva mea. Cu toate astea am mers mai departe, am ajuns în ziua puncției, 20 ovocite recoltate, fertilizare 15 în prima zi, am crezut că lucrurile încep să se lege, în ziua 3 am primit un telefon de la embriologul clinicii Anamaria Bedreag, ne anunța că au rămas în cultură 7,aveam iluzii mari. În ziua 5 când am fost să semnăm actele am fost anunțați că au supraviețuit doar 2 embrioni, de calitate foarte bună, acela a fost un moment în care am simțit amândoi că ne fuge pământul de sub picioare, nu înțelegeam de ce totul a mers atât de prost. Deși mi s-a explicat și de către medici, am ajuns acasă și am început să caut și eu motivul pentru care s-a ajuns aici, răspunsul a venit foarte repede, multe ovocite, calitate proastă. În următoarea lună a urmat transferul, un embrion de calitate foarte bună urma să își facă culcuș în pântecul meu. A venit ziua când iar am văzut un test pozitiv, eram în culmea fericirii, simțeam că în sfârșit lucrurile încep să se așeze. La controlul de 6 săptămâni am aflat că embrionul se divizase, dintotdeauna am simțit că vom avea gemeni, am simțit o bucurie de neimaginat, medicul curant a fost sceptic, știa deja că lucrurile nu pot avea un happy end-ing, la 11 săptămâni am aflat că s-au oprit din evoluție, lumea noastră a început să se clatine, au urmat săptămâni în care nu am închis un ochi, gândindu-mă la toate lucrurile pe care le-am făcut și ar fi putut dăuna sarcinii, la multe dintre întrebări am primit răspuns dar erau și multe necunoscute în capul meu. M-am ridicat și am hotărât să mergem mai departe și să dăm o șansă ultimului embrion, cum îi placea dr mele să îi zică “The Last one”😁. Organismul meu din nou a devenit rebel, iar nu reacționa de niciun fel la tratament, împreună cu medicul meu curant am început să încercăm să rezolvăm acest puzzle, astfel că o lună mai târziu eram iar pe masă pregătită de transfer. Am aflat în ziua 6 post transfer că o altă viață creștea în interiorul meu, am plâns pentru că de data asta simțeam că lucrurile vor fi altfel datorită abordării noi pe care o adoptasem. Întotdeauna am fost de părere că un medic bun poate fi doar acel om care te ajută să îți rezolvi problemele de sănătate, în cazul nostru, să ajungem să ne ținem minunea în brațe. Acum am trecut de jumătatea drumului, am intrat în trimestrul 2, cu speranța că totul va fi bine până la sfârșit, aș minți dacă as spune că totul este roz, diverse probleme au mai apărut pe parcurs dar cu ajutorul medicului meu am reușit să le rezolvăm pentru moment. Aș dori să mulțumesc pe această cale medicului meu, Dr Cupșa Elena- un medic cu care eu am simțit că din pct de vedere medical, pot rezona cel mai bine, embriologului Anamaria Bedreag care mi-a crescut puiuții ca și cum ar fi fost ai iei, dr Avram Liliana care la fiecare morfologie mă liniște datorită tonului vocii, cât și întregii echipe Euromaterna pentru toate dățile în care veneam într-un suflet la clinică și eram primită excepțional de fiecare dată. Povestea este mult mai complexă, plină de tot felul de trăiri, mi-ar trebui o carte cât un dex să pot relata tot, sfatul meu pentru toate persoanele care se regăsesc cel puțin 1% în poveștile noastre, să nu ezite să apeleze la cel mai bun medic pe infertilitate din Constanța Dr Cupșa Elena.

Doresc tuturor cuplurilor să își țină visul în brațe cât mai curând!

Ancuța Ș.
Pacientă Euromaterna