Anxietatea și stresul generează erori și greșeli în munca pe care o desfășurăm. REGULA ne reduce anxietatea și stresul.

CUM PROCEDEZ

1. Cititți la intrarea în serviciu toate instrucțiunile și informațiile actualizate care, BINE cunoscute, vă feresc de greșelile muncii în stres

2. Învățarea corectă și repetiția înseamnă formarea unei DEPRINDERI(obișnuință, familiarizare) ce duce la efectuare muncii în condiții de SIGURANȚĂ atât pentru noi cât și pentru beneficiarii noștri.

Psihicul uman este susceptibil de a fi influenţat în moduri diferite – în funcţie de particularităţile psihice ale fiecărei persoane şi de condiţiile de mediu – având totodată reacții și rezistențe specifice.

Indiscutabil,trăim o perioadă de criză. În astfel de vremuri, emoțiile negative(de la anxietate și stres, la furie sau disperare) preiau controlul minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor. Devenim suprasenzitivi și suprareactivi. Vorba lui Caragiale, ”simț enorm și văz monstruos”

În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, sau noi înșine, când am traversat crize existențiale. Sintetizez aici câteva dintre răspunsurile pe care cercetările interdisciplinare, din ultimii ani, asupra rezilienței, ni le oferă.

I. PERSEVERENȚĂ ÎN PROIECTELE PERSONALE

O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dacă mintea noastră se încăpățânează să fie orientată spre viitor, dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă temă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să rămânem cu mintea la el. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaintea crizei. Nu renunțați la planurile de concediu, la planul de a dobândi o nouă competență profesională, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.

II. AUTODISCIPLINA

În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le trăiești. Dezordinea pe care o introducem în mintea noastră, încet, dar sigur, va lăsa însă urme, se va internaliza și va deveni dezordinea minții noastre. Exact în această situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din anxietate. Simțim că noi ne controlăm viața, nu stările noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem. Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Autodisciplină—sentiment de control și de eficiență personală—echilibru emoțional. Dezordinea indusă de criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.

III. DEZVOLTAREA CARACTERULUI

Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem (fricosul devine mai fricos, narcisistul devine mai narcisist etc.). Criza, însă, oferă și șansa enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem.” Caracterul nu se dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului” ( N. Hartman). O situație dificilă, spun filosofii stoici, e ca un antrenor. Te poți folosi de ea să-ți dezvolți o virtute pe care nu o aveai sau care era prea puțin definită (răbdarea, controlul emoțiilor, empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența)

IV. SOLIDARITATEA

Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhart, ” dăruind vei dobăndi!” Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții. Asta înseamnă să facem ceva pentru ei(să-i ajutam în nevoile lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne vine să facem(să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie). Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celălalt, indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate.Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de oameni.

V. CULTIVAREA EMOȚIILOR POZITIVE

Închipuiți-vă echilibrul emoțional ca pe o balanță. Acum e dezechilibrată, emoțiile negative sunt mult mai multe și mult mai ”grele” decât cele pozitive. Putem însă echilibra balanța, dacă ne producem mai multe emoții pozitive. O parte le obținem din perseverența în proiectele personale și profesionale, din autodisciplină, din trăirea valorilor sau acordarea de ajutor celor în nevoie. Dar sunt multe căi prin care ne putem echilibra emoțiile. Călugării iezuiți, când aveau o apăsare sufletească, erau sfătuiți să privească departe în zare. Să înțeleagă că durerea lor e mai nimic față de lumea asta mare. Așa că să băgăm de seamă că ne zămbește un copil, că avem un loc de muncă sigur și stabil, că avem prieteni buni și apusuri de soare superbe. Bucuriile mărunte fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm deliberat, ca să ne menținem echilibrul emoțional.

Toate cele prezentate mai sus țin de responsabilitatea noastră personală. Ca orice criză, și asta va trece. Prin modul în care ne raportam la această problemă practică, vom genera răspunsuri adaptative/funcționale sau dezadaptative/ disfuncționale. Pentru cei ce au nevoie de ajutor psihologic specializat(consiliere psihologică/psihoterapie), atât angajații cât și familiile voastre, vă stau la dispoziție, oricând aveti o situație critică la telefonul 0722301027.

Vă asigur că păstrez confidențialitatea datelor și situațiilor expuse în timpul consilierii/psihoterapiei. De asemenea, vă asigur că nu judec și nu interpretez/ evaluez acțiunile și reacțiile voastre.

Psiholog clinician si psihoterapeut GHIBU Ruxandra